Invatarea matematicii in Grecia Antica
Educatia varia foarte mult de la un stat la alt stat in Grecia Antica. Tinerii spartani
erau trimisi in institutii militare si erau antrenati sa invatati sa devina soldati
cu moralitate ridicata. Atenienii aveau erau educati in privat, acasa. Ei invatau
muzica si gimnastica de la o varsta frageda, pentru a putea atinge perfectiunea
si gratia, atat fizic, cat si mental. Printre diferitele forme de educatie endemica
ale Greciei Antice, si studiul matematicii era diferit, modul de gandire de atunci
fiind foarte diferit de ce se invata in prezent. Este posibil ca principala diferenta
este aceea ca aritmetica si geometria erau considerate ca fiind subiecte separate.
Pana si aritmetica avea doua forme, dintre care prima forma era invatata de clasa
de mijloc si de cea a mestesugrilor si era bazata in principal pe calcul. Aceasta
forma era specifica ocupatiei lor, fiind evidentiata in Evul Mediu de catre breasla
care se ocupa cu comertul. Cea de-a doua forma, stiinta numerelor, era pastrata
doar pentru putini din clasele superioare, care aveau timp si bani pentru o mai
lunga educatie.
Instructia pentru persoanele din clasele superioare incepea acasa, sub calauzirea
parintilor, sau a sclavilor invatati. Cei mai multi, daca nu chiar toti cei din
clasele superioare invatau minimul ce includea cititul, muzica, educatia fizica
si mai putin, aritmetica sau geometrie. La varsta de 12 ani, baietii erau dusi la
scoala, unde invatau mai apoi gramatica si notiuni de baza ale logicii si retoricii.
La sfarsitul acestui stagiu, putini mai continuau, insa aceia reuseau sa conserve
stiinta numerelor. Existau doua cai pentru a continua invatatura acestor initiati.
O cale era aceea de a angaja un sophist, cum se facea in Roma acelor timpuri, iar
cea de-a doua era sa urmeze cursurile unuia dintre colegiile sau academiile infiintate
de oameni ca Plato, Aristotel, sau Pitagora.
Scoala lui Pitagora a luat fiinta in 518 iH in Creta, aici discutandu-se si dezvoltandu-se
cea mai mare parte din stiinta numerelor si geometrie avansata. Stiinta numerelor,
care era considerata o stiinta perfecta, numerele patrate si proprietatile lor,
au devenit punctul de pornire spre credinta ca tot ce exista in lume si in univers
pot fi, in oarecare masura, exprimate in mod matematic. Observatiile lui Pitagora
asupra corzilor vibrante au dus la a se crede ca si muzica este o stiinta matematica.
Discipolii lui Pitagora credeau de asemenea ca sufletul uman se poate ridica catre
divin prin gandire filozofica ca mod de purificare, asa ca practicau un mod de viata
strict.
Academia lui Platon(o institutie care a dainuit peste 900 de ani, pana a fost inchisa
de catre imparatul Iustinian in 529 dH, ca fiind un asezamand pagan) a fost infiintata
pentru a educa viitorii politicieni si oameni de stat in Atena. Ideile lui Platon
cu privire la efectul matematicii asupra vietii si educatiei pareau mult mai putin
extreme decat cele enuntate de Pitagora, asa cum se poate vedea in Legile lui Platon.
Matematica era considerata baza pentru a trece la gandirea filozofica si, asa cum
a propus Platon, studiul matematicii ar fi trebuit sa ocupe primii zece ani din
educatia unui student. Acest mod de gandire a furnizat cel mai bun antrenament pentru
minte, fiindca studentii erau capabili sa inteleaga relatiile care nu se puteau
demonstra fizic. Deoarece gandirea logica clara era pretuita nu doar de discutiile
filozofice, cat si de arena politica, Platon si-a incurajat studentii sa se antreneze
in matematica, deoarece credea ca incurajeaza cel mai precis si determinat mod de
gandire de care omul este capabil. Republica lui Platon da un altfel de inteles
modului de invatat matematica descris mai sus. Invatamantul era redus la elementar,
care era probabil inspirat de presiunea publica a romanilor, care aveau opinii foarte
diferite in legatura cu valoarea matematicii in educatie.
Liceumul lui Aristotel avea program de studiu mai apropiat de cel academic, fiind
indreptat mai mult catre stiintele naturii. Merita mentionat ca acesta era unul
foarte extins, desi nu atat de avansat, asa cum se credea cateva secole mai tarziu
in Universitatile Britanice. Modalitatea de instruire in Liceum era asemanatoare
cu cea din Academia lui Platon, cat si cu cea din Scoala lui Pitagora, cu ani in
urma. Grupurile de studenti se adunau in jurul maestrului mult mai invatat si ii
puneau acestuia intrebari. Acesta, la randul lui, incerca sa le raspunda si apoi
o discutie se isca pe baza acestui subiect. Aceasta stil de predare pe baza de conversatie
ocazionala nu prea a fost dezvoltata, remarcandu-se contrastul cu metodele de invatamant
ale Europei in urmatoarele secole.
Sursa:
J J O'Connor si E F Robertson, bazat pe un proiect onorific al Universitatii din St Andrews de Elizabeth Watson din mai 2000.